“E usor a scrie versuri…
Posted on Friday, July 13, 2007 at 01:22…cand nimic nu ai a spune,
Însirand cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.”
…zicea Mihai Eminescu, da’ ma indoiesc ca isi inchipuia cam cat de mult se va stradui lumea sa-i dea dreptate. Caci cum altfel decat “cuvinte goale” am putea numi productiile semi-dadaiste ilegal numite “versuri”, ambalate intr-o muzica second-hand* si livrata la pachet cu doua, trei sau patru domnite si tot atatea perechi de sani, cat mai la vedere (ca sa uitam de durere, na! uite ca nu ma las nici eu :P )?
Asta tot n-ar fi mare lucru, dar cand te gandesti ca “marfa” asta le este livrata tinerilor pe post de standard in literatura, comunicare, exprimare si comportament sentimental (ca sa nu zic mai mult), multe lucruri incep sa aiba o explicatie (de exemplu notele de la bac la limba romana). Si cand zic “standard” vreau sa zic ca de multe ori aceasta este singura lor legatura cu literatura, comunicarea etc etc.
Am pus mana pe un fisier cu vreo 100 de pagini de versuri de la Candy, Blondi, Bambi, Andre si… hm… cred ca Genius. In fine, nu conteaza, deja avem “esantion reprezentativ”. Aveam eu o idee despre nivelul “scrierilor” de-acolo, dar curiozitatea m-a impins sa ma documentez mai serios. Am rezistat pana la pagina 20 :D Am remarcat din prima nivelul filozofic ridicat (Viata intreaga-i un drum/Ce va trece ca un fum/Ceru-i sus, marea-i jos/Dragostea e un crez frumos – Candy-Lacrimi) , dar si o buna dexteritate in manuirea verbelor /cm2 (Ce mult as vrea/Spre inaltimi sa pot zbura/Si inima mea in cer sa pot/S-o pot lasa – aceleasi Candy-Lacrimi**). S-ar fi putut si mai bine, cu putin efort; era frumos sa fie cate un “sa pot” in fiecare vers. Sunt sigur ca pe urmatorul album se va remedia problema. Am ramas placut impresionat si de consecventa in folosirea rimelor. Best of: “mare” rimeaza intotdeauna cu “soare”, urmate indeaproape de “mine” – “tine” (cam 80% din cazuri, din ce am vazut). Mai merita amintite “te iubesc” care rimeaza de obicei cu “te doresc”, “noapte” cu “soapte” si lista poate continua (numa sa fie cine sa o faca, nu contati pe mine). Oricum, cred ca au ei un nomenclator de rime obligatorii, altfel nu imi explic.
Mai putin bagate in seama sunt metaforele (luate direct din cartea de telefon, din cate imi dau seama), rare tentative de personificari (Lacrimile plang…) precum si niste epitete, pe care le-am zis eu, da nu se pot scrie aici.
Trebuie sa recunosc, sunt si lucruri care ma depasesc. De exemplu: “Mi-ai fost si sora si iubita si mama uneori” (aaa, uite ca aveam si versuri de la Pepe, sa stiti ca citesc mai departe poate dau si de Oana Zavoranu). Am o vaga banuiala ca trebuie o anumita varsta ca sa intelegi lucruri de genul asta. Nu stiu daca am nervi totusi :)
In mare, cam asta e. Dupa cum vedeti, o gasca de oameni ne iau de prosti in timp ce noi ii luam pe ei de destepti. Va rog un lucru: data viitoare cand ascultati o melodie de genul asta, luati-va timp si scrieti versurile pe o hartie, apoi cititi-le cu voce tare, sa vedeti cum se schimba perspectiva ;)














August 13th, 2007 at 12:59
multumesc pentru arme
am nevoie de munitie
de unde au plagiat?
unde gasesc traducerile originalilor (traduceri bune)?
August 15th, 2007 at 23:47
Poezia >,pe care,nu o poti adapta in contextul acesta! “Cuvinte goale” e prea mult spus. CUVANTUL in sine deja are INSEMNATATE din moment ce este rostit.Iar “cuvintele goale” se refera la epigonii contemporani lui.
Insa in exemplul tau,nu se mai poate vorbi de CUVINTE.
E vid.E..nici macar “nimic”. E gol istoric.
August 18th, 2007 at 02:49
Dezastru. Nu prea se mai poarta versurile cu rima….dar ma rog. La romani e “Las`o ba ca merge asa.” Vorba ta: “ne cred prosti” ei bine, curat prosti destepti. – ca sa folosesc o amestecatura de cuvinte cu o oarecare insematate pentru atricolul tau.
Si ca sa inchei vesel, lacrimile mi`au plans de tristete la citirea acestui articol dar apoi zambetul mi`a ras de placere! :P
January 29th, 2008 at 21:05
“Demonstene Botez: Intrebati-ma ce vreti, numai ce este poezia sa nu ma intrebati. Nu stiu ce este. Pot sa fac poezie, dar nu stiu ce este. Vine ea, poezia (la cei cu har), asa, singura. Simti un fel de neliniste a mainii in care tii condeiul. Incepi sa scrii si te trezesti in cele din urma ca poezia-i gata.”