Prolog la o lectura interzisa
Posted on Thursday, February 19, 2009 at 01:55De cand ma stiu, am avut convingerea ca exista lucruri care nu trebuie discutate, ca la unele intrebari nu trebuie dat glas, iar vreo cateva idei trebuie acceptate asa cum sunt, fara a fi puse la indoiala. Sunt sigur ca intelegeti la ce ma refer. Familia, societatea si in special biserica lucreaza din greu la inocularea acestei convingeri. Ati fost mustrati vreodata pentru ca ati deschis un subiect care nu trebuia deschis? Vi-a fost indus sentimentul de vinovatie cu vreo ocazie cand ati pus o intrebare ”care nu trebuie pusa”? Sunt sigur ca da.
In ultimul timp insa, aceasta convingere a slabit. Poate ca sunt lucruri care nu pot fi explicate. Din pacate, cu bune intentii sau din rea vointa, din comoditate, prea multe sunt trecute in categoria axiomelor, cu pretentia de a fi acceptate ca valabile prin simpla afirmare a lor, fara a avea nevoie de demonstratie. Uneori, chiar daca demonstratia nu poate fi facuta, discutarea unei dileme este necesara si de folos.
Mentionam mai sus biserica, si nu intamplator. Probabil ca religia este domeniul in care sunt cele mai multe tabu-uri, intrebari interzise si afirmatii nediscutabile. Dar, la urma urmei, de ce nu s-ar putea discuta chiar chestiunea religiei? Ar fi o incumetare prea mare? Pentru multi, da. Unii insa sunt mai indrazneti.
V-ati intrebat vreodata daca exista Dumnezeu? V-ati intrebat daca nu cumva toata treaba asta cu religia este, asa cum spune Eminescu, ”o vorba de dansii inventata”, impreuna cu toate conceptele care tin de ea? Ma refer daca ati facut-o la modul serios, incercand sa luati in considerare argumente si contraargumente.
Am ezitat inainte de a scrie despre asta, convins ca pentru unii e un subiect mai greu de digerat. Ar putea fi etichetat drept lipsa de credinta, apostazie, ”mers prea departe”… Pentru cei care vor rezista ispitei etichetarii si ma vor urmari mai departe, voi incerca sa prezint in postarile urmatoare, pozitia catorva personalitati din tabara opozantilor religiei, incepand cu Richard Dawkins si cartea lui, God Delusion (Himera credintei in Dumnezeu).
May 18th, 2009 at 22:33
Cred ca cea mai grea intrebare este : “Cum arata Dumnezeu? – ce este/cine este Dumenezeu?”. La prima vedere este o intrebare puerila dar incearca sa dai un raspuns acestei intrebari si o sa vezi ce greu este. Fara sa reproduci texte puerile luate din textele adventistilor sau din Biblie. Nu sunt credincios in sensul “idiotizant” in care ne invata biserica iar pentru mine darwin este mesia dar de multe ori ma intreb cine este TATAL si daca exista cu adevarat un duh (sfant sau nu – e fara importanta). Eliade spune: “Sa nu crezi decat in tine, in tineretea ta, in biologia ta, altfel nu vei crea nimic, vei ramana sterp toata viata”. Dar intrebarea e: De unde vin eu, “tineretea mea”, “biologia mea”? Incearca sa-mi raspunzi la aceste intrebari. Intre timp eu o sa-l citesc pe Richard Dawkins si revin cu alte comentarii.