Era tenor, canta la cor... si-apoi scria pe blogusor

Se apropie de incheiere Campionatul National de Taiat Brazi, editia 2007-2008. Desfasurat aproape concomitent cu Festivalul Devastarii Supermarketurilor, campionatul a atins apogeul in apropierea Sarbatorii Nasterii Domnului (care, lucru ciudat, a cazut si de data aceasta fix de Craciun). Ca de fiecare data, atent la detalii si extrem de sensibil cand vine vorba de chestiuni de-astea sfinte, romanul n-a fost deschis la niciun compromis: daca-i brad, atunci sa fie brad de-ala natural, nu artificial. Pentru numele Sfantului Con, cum adica brad artificial? Ce, suntem pagani? Cum ne-am mai putea uita noi in ochii copiilor daca le-am pune, in loc de brad-brad, o chestie Made in China? (Bine, oricum beteala, instalatia, globurile si saloanele sunt made in China, da astea nu se pun la socoteala.) Apoi, se stie, codru-i frate cu romanul, iar fratele se tine in casa (macar de sarbatori), nu afara.

Desigur, odata cu incheierea competitiei, brazii vor fi lasati sa se reintegreze in natura. Ar mai fi fost si alte solutii, niste tepe de exemplu, dar acestea nu prea mai au trecere. Dar ganditi-va: in fiecare tomberon – cate 4-5 brazi. Iar la fiecare groapa de gunoi – cateva zeci de mii. Ce imagine emotionanta! Aproape ca-ti vine sa plangi de fericire!

“Daca viaţa ti se pare scurta, casatoreste-te.”

La recomandarea tovaraseasca a lui kretzu (sa traiesti! hai repede cu blogul ;) ), a ajuns pe lista-mi de lectura, chiar pe primele locuri, Ghidul misoginului (Editura Nemira, iubire mai veche, dar tradata de ceva vreme).

Cartea este o colectie de vorbe* mai mult sau mai putin ironice la adresa femeilor, rostite atat de barbati (colegi de “prizonierat” voluntar si dulce in acelasi timp), dar si de ele insele; un fel de arhiva de bancuri la adresa “tiranului suprem”, care a avut bunatatea sa nu interzica inca bancurile, ironia si comentariile “inteligente”, stiind astfel ca “detentia” pare mai usoara.

Inca de la primele pagini, ai o senzatie de razbunare: “Om fi noi ’sub papuc’, dar uite ce bine le-am zis-o. Asa de subtili am fost ca nici nu ne-au inteles.” Ce-i drept, e posibil sa fie adevarata treaba asta, dar la sfarsit iti dai seama ca, subtil sau nu, tot “sub papuc” ai ramas.

Totusi, analizand putin chestiunea, am ramas cu senzatia de “Radem, glumim, dar nu parasim incinta”, cu o singura observatie: in toata afacerea asta nu exista niciun paznic. Pentru ca, sa fim seriosi: isi doreste cineva cu adevarat sa paraseasca incinta? ;)

* A se citi cate una pe zi, sa ajunga toata viata.

Sir Edmund Percival Hillary a incetat din viata, in noaptea de joi spre vineri, la varsta de 88 de ani. A ramas in istorie ca primul cuceritor al varfului Everest, impreuna cu Norgay Tenzing, la 29 mai 1953.

A alege o carte in perioada sarbatorilor poate fi o grea dilema. Ce sa citesti astfel incat sa nu fie nici prea greu de digerat (oricum e o perioada naspa din punctul asta de vedere!), dar si sa ramai totusi cu ceva, sa nu ai senzatia ca ai citit degeaba? Cum calatoriile cu trenul imi ofereau ocazia unor studii de caz “pe viu”, am ales, in cele din urma, cartea lui Radu Paraschivescu, “Ghidul nesimtitului”, (Editura Humanitas).

Pornind de la dorinta de a “furniza reglajele necesare celor ispititi de performanta in domeniul nesimtirii”, cartea reuseste sa amuze si sa starneasca zambetul cititorului. De la simplul “mancator de mici” de la bloc pana la politicianul prezent la un talk-show, sunt analizate la limita caricaturizarii modele de comportament care-ti aduc aminte de personajele lui Caragiale. In egala masura insa, cand iti dai seama ca la multe dintre capitole iti vine sa exclami “Vai, asta mi s-a intamplat si mie!” sau, si mai rau “Oups, exact asa am facut eu deunazi!”, zambetul se transforma in incruntare, iar veselia lasa loc descurajarii (pentru ca se stie, cu exceptia nesimtitului din propria persoana, cu ceilalti nesimtiti n-ai nicio sansa sa castigi lupta).

Totusi, nu e cazul sa zabovim prea mult in aceasta atitudine filozofico-depresiva. Nu se stie de unde apare “dusmanul”, trebuie sa fim pregatiti pentru a-i face fata!

Apropo de asigurarea de viata, uite ce am patit cand am fost la banca sa-mi platesc primele rate.

(click pentru marire)

Pentru ca tot aveam in plan sa fac un mini-bilant al lucrurilor care mi s-au intamplat in 2007 (cele care pot fi povestite, evident) dar si pentru ca reb3lle21 si-a permis sa ma chestioneze, incerc sa trag niste concluzii in cele ce urmeaza.

In mare, anul 2007 a fost, dupa mult timp, o “vaca grasa”. Ce-i drept, ea nu s-a ingrasat singura. Am muncit eu, m-au ajutat altii si peste toate a pus Dumnezeu binecuvantarea. Rezultatele?

- eu si Ioana am aniversat nunta de fructe si flori si pentru 2008 ne indreptam spre nunta de lemn :P . Pentru cei care mai au dubii, ramane cum am stabilit. Adica impreuna, la bine si la rau. Din fericire, in 2007 a fost foarte mult bine. In tot ceea ce am facut, am avut parte de sprijinul ei neconditionat. Mi-a fost suporterul nr. 1 si mi-a inteles desele-mi excese, tolerandu-le si incercand sa le corecteze, pe cat posibil (0.8% procentaj de reusita). Sper ca in 2008 va fi si mai bine. Cum am mai spus, together forever ;) . (Cei care au crezut altceva s-au inselat amarnic; iar cei care au incercat sa-si bage nasul, pot sta linistiti: dispretul meu le este asigurat pentru mult timp.)

- am reusit sa ma ocup mai mult de ceea ce imi place: muzica. Am cantat in diferite formule (Pluss, Crescendo, Crescendo Cvartet) si, daca Domnul ne ajuta, vom canta si in 2008. Mi-am cumparat si o orga, lucru pe care trebuia sa-l fac, ce-i drept, in urma cu 20 de ani :D

- am calatorit mai mult ca in alti ani, am cunoscut oameni noi; din pacate, desi am calatorit mult, am fost foarte rar pe acasa, la parinti.

- ne-am mutat, siliti de imprejurari. Apartament mai nou si mai frumos, confort sporit, chirie mai mare. S-a ingrijit Domnul si de asta.

- am un blog! Sa-mi traiasca si sa creasca mare. Si sa se-ngrijeasca stapanul mai mult de el ;)

- mi-am facut asigurare de viata la AVIVA, card la Banca Transilvania, cont in PayPal.

- mi-am doborat recordul de ore nedormite. Ce sa faci, asa se fac vacile grase :P

- o groaza de alte maruntisuri de care nu imi aduc aminte momentan. :)

Daca mai imi aduc aminte, revin cu un update. Pana atunci, dreammoods, e randul tau!

Acum, ca a au trecut sărbătorile, cu spiritul lor cu tot, putem redeveni, la loc, “mai putin buni”, certareti, imbufnati, nepasatori etc.?